Pentru o punte dentară clasică, dinții de o parte și de alta a spațiului liber sunt șlefuiți, adică li se îndepărtează un strat de smalț și de dentină pentru a primi coroanele care susțin dintele lipsă. Un implant dentar unic înlocuiește rădăcina pierdută direct în os și nu are nevoie de sprijin pe dinții vecini. Acesta este unul dintre cele mai concrete avantaje ale implantului atunci când dinții din jur sunt sănătoși.
Ce înseamnă șlefuirea dinților pentru o punte?
Șlefuirea înseamnă reducerea dintelui pe toate fețele, astfel încât coroana să încapă fără să fie mai groasă decât dintele inițial. Stratul îndepărtat este de ordinul unui milimetru sau ceva mai mult, în funcție de material și de poziția dintelui, iar valoarea exactă o stabilește medicul. Smalțul nu se reface, așa că intervenția este ireversibilă: dintele șlefuit va avea nevoie toată viața de o coroană.
Puntea pe trei dinți este o soluție verificată în timp și rămâne potrivită în multe situații. Diferențele generale dintre cele două variante sunt prezentate în comparația dintre implant și punte; aici accentul cade pe ce se întâmplă cu dinții stâlpi.
Ce riscuri apar la dinții stâlpi ai unei punți?
Dinții stâlpi pot dezvolta sensibilitate, carii la marginea coroanei sau inflamații ale nervului, uneori după mulți ani de la cimentare.
- Sensibilitate după șlefuire: dentina expusă temporar reacționează la rece și la dulce până la cimentarea lucrării definitive.
- Afectarea nervului: la dinții tineri, cu camera pulpară mare, sau la cei care au mai avut plombe adânci, șlefuirea poate duce în timp la nevoia unui tratament de canal.
- Carii la margine: zona de contact dintre coroană și dinte este greu de curățat și poate fi atacată de carie fără ca pacientul să observe.
- Igiena sub corpul de punte: spațiul de sub dintele suspendat cere ață specială sau perii interdentare, iar curățarea lui este adesea neglijată.
Dacă unul dintre stâlpi are o problemă, întreaga punte poate fi afectată, pentru că cele trei elemente sunt legate între ele.
De ce nu atinge implantul unic dinții vecini?
Implantul unic nu atinge dinții vecini deoarece se sprijină exclusiv pe osul în care este inserat și poartă propria coroană. Dinții din jur rămân cu smalțul intact și pot fi periați și curățați cu ața dentară ca de obicei. În plus, implantul transmite forțele de mestecare în os, în zona în care rădăcina naturală lipsește, aspect detaliat în articolul despre felul în care implantul păstrează osul maxilar.
Cum se compară cele două soluții pentru dinții din jur?
| Aspect | Punte clasică pe trei dinți | Implant unic cu coroană |
|---|---|---|
| Intervenția pe dinții vecini | Doi dinți șlefuiți | Niciuna |
| Reversibilitate | Dinții stâlpi rămân cu coroană | Dinții vecini rămân neschimbați |
| Intervenție chirurgicală | Nu este necesară | Necesară, cu perioadă de vindecare |
| Cerințe privind osul | Nu depinde de osul din spațiul liber | Necesită os suficient sau adăugare de os |
| Igiena zilnică | Ață specială sub corpul de punte | Periaj și curățare interdentară obișnuite |
Când rămâne puntea o alegere potrivită?
Puntea rămâne o alegere potrivită atunci când dinții vecini au deja coroane mari sau obturații extinse, care oricum ar trebui refăcute. În această situație, șlefuirea nu mai sacrifică țesut sănătos. Puntea poate fi preferată și când osul este insuficient, iar adăugarea de os nu este dorită sau nu este posibilă, ori când starea generală de sănătate nu permite o intervenție chirurgicală.
Există și punți adezive, lipite pe fața interioară a dinților vecini cu o pregătire minimă, folosite mai ales în zona frontală. Indicațiile lor sunt limitate, iar medicul este cel care apreciază dacă se potrivesc.
Ce se verifică înainte de a alege între implant și punte?
Înainte de alegere se verifică starea dinților vecini, cantitatea de os, sănătatea gingiilor și bolile generale. Informațiile de aici sunt orientative și nu înlocuiesc consultul medical, în care se discută situația concretă a fiecărui pacient.
- Dacă dinții de lângă spațiul liber au obturații, coroane sau tratamente de canal.
- Ce arată radiografia sau tomografia despre înălțimea și lățimea osului.
- Cât timp a trecut de la extracție și dacă osul s-a retras.
- Ce boli cronice și ce tratamente are pacientul.
La adolescenți, implantul se amână până la încheierea creșterii oaselor feței, aspect explicat în articolul despre vârsta potrivită pentru un implant. La gravide, intervențiile care nu sunt urgente se planifică împreună cu medicul.
