De ce periajul, singur, lasă jumătate de treabă nefăcută
Chiar și un periaj făcut corect, de două ori pe zi, câte două minute, ajunge doar pe trei dintre cele cinci suprafețe ale unui dinte: fața exterioară, fața interioară și suprafața de masticație. Cele două fețe laterale, cele care se ating de dinții vecini, rămân practic neatinse de firele periuței. Acolo, în spațiul îngust dintre doi dinți, se adună resturi alimentare și placă bacteriană într-un loc ferit, umed și cald, exact condițiile în care bacteriile se înmulțesc cel mai bine. Nu întâmplător, cariile care apar între dinți și inflamația gingiei încep aproape întotdeauna în aceste zone greu accesibile.
Problema este că suprafețele laterale reprezintă, cumulat, aproximativ o treime din întreaga suprafață a dinților. Cine se limitează la periaj lasă necurățată o parte semnificativă din gură, zi după zi. Placa moale se poate îndepărta ușor în primele ore, dar dacă rămâne pe loc se mineralizează și devine tartru, o depunere dură pe care nici cea mai bună periuță nu o mai poate desprinde. De aici pornește lanțul: tartru, gingie iritată, sângerare, iar în timp retracția gingivală și pierderea osului care susține dintele.
Ață dentară, periuțe interdentare sau duș bucal: cum alegi
Nu există un singur instrument potrivit pentru toată lumea, iar alegerea depinde în mare parte de cât de mari sunt spațiile dintre dinți. Ața dentară clasică funcționează bine la persoanele cu dinți apropiați, unde gingia umple complet spațiul și nimic altceva nu ar încăpea. Există și variante cerate, care alunecă mai ușor, benzi mai late pentru cei cu spații ceva mai generoase și dispozitive de tip suport, în formă de furculiță, utile celor care se descurcă greu cu ambele mâini în gură sau curăță dinții unui copil.
Periuțele interdentare, acele periuțe minuscule în formă de perie de sticle, sunt tot mai recomandate pentru cei care au spații vizibile între dinți, lucrări protetice, punți sau aparat dentar. Ele curăță mai eficient decât ața în aceste situații, tocmai pentru că firele ating și porțiunile ușor concave ale rădăcinii, unde ața trece pe lângă. Vin în mai multe grosimi, iar cheia este să alegi dimensiunea care intră cu o ușoară rezistență, fără să forțeze: dacă intră prea lejer, nu curăță, iar dacă trebuie împinsă cu putere, poate răni gingia.
Dușul bucal, sau irigatorul, folosește un jet de apă sub presiune pentru a spăla resturile. Este util în special pentru purtătorii de aparat dentar, implanturi sau punți, unde manevrarea aței este dificilă, și pentru persoanele cu dexteritate redusă. Merită însă un avertisment: jetul de apă îndepărtează bine resturile alimentare, dar nu freacă mecanic placa lipită la fel de eficient ca ața sau periuțele, așa că cel mai bine funcționează ca o completare, nu ca un înlocuitor complet. Materialele de specialitate publicate de Revista Dentară insistă tocmai pe această idee, că instrumentul ideal este cel pe care pacientul îl folosește constant și corect, nu neapărat cel mai scump din raft.
Tehnica, pas cu pas, ca să nu faci mai mult rău
Un gest greșit poate irita gingia sau, în timp, poate contribui la retracția ei. Pentru ața dentară, ideea de bază este să nu o înfigi brutal, ci să o cobori cu o mișcare de du-te-vino ușor, ca un fierăstrău fin, până trece de punctul de contact dintre dinți. Odată ajunsă lângă gingie, o curbezi în formă de C în jurul unui dinte și o miști ușor în sus și în jos, de câteva ori, apoi repeți pe dintele vecin, folosind mereu o porțiune curată de ață. Nu uita ultimii molari, fața din spate a ultimului dinte se curăță aproape întotdeauna prea puțin.
La periuțele interdentare, mișcarea este simplă: introduci periuța perpendicular pe spațiu, o împingi cu blândețe și o retragi de câteva ori, fără să o rotești forțat. Dacă o periuță se îndoaie de fiecare dată când o introduci, probabil este prea groasă pentru acel spațiu. La irigator, ții vârful aproape de linia gingiei, la un unghi de aproximativ nouăzeci de grade, și îl plimbi de-a lungul dinților, insistând puțin în zonele cu lucrări. Indiferent de metodă, momentul ideal este seara, înainte de periaj, pentru ca pasta de dinți cu fluor să ajungă apoi și pe suprafețele proaspăt eliberate.
Sângerarea gingiilor nu este un motiv să te oprești
Multă lume renunță la ață exact în ziua în care observă sânge și trage concluzia că se rănește. În realitate, la o gingie sănătoasă curățarea interdentară nu produce sângerare. Când gingia sângerează la contactul cu ața sau periuța, este semnul unei inflamații deja existente, gingivita, cauzată tocmai de placa acumulată acolo unde instrumentul ajunge acum. Este ca și cum ai apăsa pe o zonă iritată: reacția vine din inflamație, nu din gestul în sine.
Vestea bună este că, în majoritatea cazurilor de gingivită, dacă menții curățarea interdentară zilnic, sângerarea se reduce vizibil în una până la două săptămâni, pe măsură ce gingia se dezinflamă. Renunțarea, în schimb, lasă inflamația să avanseze. Câteva repere utile:
- Sângerare care se ameliorează în două săptămâni de curățare constantă: de regulă gingivită, reversibilă.
- Sângerare care persistă peste trei săptămâni în ciuda igienei corecte: merită o vizită la medic.
- Gingii retrase, dinți care par mai lungi sau ușor mobili, respirație urât mirositoare persistentă: posibile semne de parodontoză, care necesită tratament de specialitate.
- Sângerare abundentă, spontană, fără legătură cu periajul: motiv de consult, uneori și pentru probleme generale de sănătate.
Greșelile mărunte care anulează tot efortul
Prima și cea mai frecventă este graba. Curățarea interdentară făcută în cinci secunde, superficial, atinge doar câțiva dinți din față și îi ignoră pe cei din spate, care sunt de fapt cei mai expuși. A doua greșeală este forța: mulți apasă ața brusc și lovesc gingia, ceea ce, repetat luni de zile, contribuie la traumatizarea ei. A treia este folosirea unei singure porțiuni de ață pe toată gura, ceea ce mută bacteriile de la un dinte la altul în loc să le îndepărteze.
La periuțele interdentare, o eroare des întâlnită este păstrarea aceleiași periuțe săptămâni întregi, până se tocesc firele și rămâne doar sârma, care poate zgâria. Se schimbă când firele se aplatizează, de obicei la câteva zile de utilizare. Nici alegerea unei singure dimensiuni pentru toată gura nu este ideală, fiindcă spațiile diferă de la incisivi la molari, iar un set cu mai multe grosimi acoperă mai bine realitatea. În fine, o greșeală de gândire: mulți tratează aceste instrumente ca pe ceva ocazional, pentru zilele cu resturi vizibile. Beneficiul real apare doar prin repetare zilnică, la fel ca la periaj, pentru că placa se reformează în fiecare zi și nu așteaptă un moment convenabil.
Un ultim reper practic, valabil pentru oricine: chiar și cei cu o igienă atentă au nevoie de un detartraj profesional periodic, fiindcă tartrul întărit nu se mai desprinde acasă. Curățarea interdentară zilnică reduce mult cantitatea de tartru care se formează între vizite, dar nu o elimină complet. Combinația dintre un obicei constant acasă și controlul regulat la cabinet este, în cele din urmă, ce ține gingiile sănătoase și dinții pe locul lor mulți ani.