Simbolurile de pe ambalaje sunt semne grafice standardizate care spun, fără cuvinte, ce material este folosit, cum se aruncă, dacă poate intra în contact cu alimentele și cum se păstrează produsul. Multe seamănă între ele și se confundă ușor, de pildă săgețile de reciclare, punctul verde sau cifrele din interiorul triunghiului. Ghidul de mai jos te învață, în pași numerotați, cum să le recunoști și ce înseamnă fiecare, fără termeni tehnici.
Pasul 1: caută simbolul „pahar și furculiță”
Un pahar stilizat și o furculiță indică faptul că ambalajul sau ustensila este destinată contactului cu alimentele. Îl vei vedea pe recipiente, pe cutii pentru păstrarea mâncării, pe folii și pe unele sticle sau capace. Dacă un obiect din plastic, hârtie sau silicon nu are acest simbol, nu înseamnă automat că este nesigur, dar merită să cauți în instrucțiunile producătorului dacă este potrivit pentru mâncare. Atenție, simbolul nu spune nimic despre temperatura până la care poate fi folosit; aceasta apare separat.
Pasul 2: distinge simbolul de reciclare de punctul verde
Cele trei săgeți care formează un triunghi, uneori cu un număr în mijloc, arată materialul din care este făcut ambalajul și că este reciclabil în principiu. Numărul identifică tipul de plastic: 1 pentru PET (sticle de apă și de suc), 2 pentru HDPE (sticle de lapte, flacoane groase), 4 pentru LDPE (pungi, folii flexibile), 5 pentru PP (recipiente pentru iaurt, capace) și 6 pentru PS (pahare de unică folosință, polistiren). Cifrele 3 și 7 se referă la PVC și, respectiv, la alte plasticuri. Triunghiul nu garantează că localitatea ta colectează acel material.
Punctul verde, format din două săgeți îmbinate într-un cerc, arată doar că producătorul contribuie financiar la sistemul de colectare și reciclare a ambalajelor. Nu înseamnă că ambalajul este reciclabil sau că este făcut din material reciclat. Este una dintre cele mai frecvente confuzii.
Pasul 3: citește simbolurile pentru sortare
Un omuleț care aruncă un obiect într-un coș indică faptul că ambalajul nu trebuie lăsat pe jos. Pe unele ambalaje apar, alături de acesta, abrevieri pentru material, cum sunt PAP (hârtie și carton), GL (sticlă), ALU (aluminiu) sau FE (oțel). Ele ajută la alegerea containerului potrivit. Cutiile de lapte sau de suc, făcute din straturi de carton, plastic și aluminiu, au alte coduri decât cartonul obișnuit, iar modul lor de colectare poate diferi de la o zonă la alta. Regulile locale de colectare contează mai mult decât simbolul, deci cel mai sigur este să verifici ce spune operatorul de salubritate din zona ta.
Pasul 4: află ce spun simbolurile de temperatură și de utilizare
Pe recipientele din plastic sau din sticlă pentru păstrarea mâncării apar uneori simboluri mici: un cuptor cu microunde, un fulg de zăpadă pentru congelator, o mașină de spălat vase. Ele arată dacă recipientul poate fi încălzit, congelat sau spălat în siguranță. Un recipient fără simbolul de microunde nu trebuie folosit pentru încălzire, pentru că unele plasticuri se deformează sau eliberează substanțe nedorite la căldură. Acest lucru este valabil și pentru ambalajul în care a venit produsul din magazin, care nu este neapărat gândit pentru reîncălzire.
Pasul 5: recunoaște simbolurile legate de produs
- Borcanul deschis cu un număr urmat de litera M. Arată perioada de utilizare după deschidere, în luni, în special la produse cosmetice, dar poate apărea și pe unele produse alimentare.
- Simbolul „e” estimat. O literă „e” mică lângă cantitate arată că cifra de pe ambalaj este o medie, conform reglementărilor privind ambalarea.
- Frunza europeană din stelute. Este logo-ul produselor ecologice certificate. Ea este însoțită, de regulă, de un cod al organismului de certificare.
- Simbolul vegetarian sau vegan. Poate fi pus de producător sau de organizații care certifică produse; verifică lista de ingrediente, pentru că nu toate semnele sunt reglementate la fel.
- Simbolul sticlei sau al cutiei reutilizabile. Indică ambalaje care pot fi returnate în sisteme de garanție, unde acestea există.
Cum compari simbolurile similare
| Simbol | Ce spune | Ce nu spune |
|---|---|---|
| Pahar și furculiță | Material destinat contactului cu alimentele | Temperatura maximă sau durata de utilizare |
| Triunghi cu săgeți și număr | Tipul de material (mai ales plastic) | Dacă se colectează selectiv în zona ta |
| Punct verde | Contribuția producătorului la sistemul de reciclare | Că ambalajul este reciclabil sau reciclat |
| Omuleț cu coș | Nu arunca ambalajul oriunde | În ce container se aruncă |
| Cuptor cu microunde | Recipientul poate fi încălzit | Ce preparate se potrivesc |
| Frunză din stelute | Produs ecologic certificat | Că produsul este mai nutritiv sau mai sănătos |
Pasul 6: deprinde obiceiuri simple acasă
Înainte de a refolosi un ambalaj, verifică dacă are simbolul pentru contact cu alimentele. Borcanele de sticlă de la produsele cumpărate sunt de obicei sigure pentru păstrarea alimentelor la rece, dar capacele metalice cu garnitură se pot deteriora. Pungile de plastic subțiri sau recipientele de unică folosință nu sunt gândite pentru reîncălziri repetate. Spală și usucă ambalajele înainte de a le arunca selectiv, pentru că resturile de mâncare le pot face nereciclabile.
Dacă vrei să înveți mai multe despre cum se citește tot ce apare pe un produs, de la ingrediente la simboluri, secțiunea de ghiduri despre etichete și alimente grupează explicațiile pe teme, într-un limbaj ușor de urmărit.
Un exemplu de verificare la raft
Ia în mână o sticlă de apă plată. Pe etichetă vei găsi, probabil, triunghiul cu numărul 1, punctul verde, simbolul pentru colectare și indicația de a o păstra la loc răcoros. Triunghiul îți spune că plasticul este PET, punctul verde că producătorul participă la sistem, iar omulețul că nu trebuie lăsată în natură. Nu afli nimic despre calitatea apei, pentru care citești alte rubrici. Cu puțină practică, vei citi simbolurile în câteva secunde, iar mesajul fiecăruia devine ușor de reținut.
Pentru alte teme legate de ambalaje, alimentație și etichete, merită să treci și pe NutritieInfo, unde explicațiile sunt scrise pe înțelesul cititorilor fără pregătire de specialitate.
